Într-o nucă
de Ana Blandiana
Împletite din fire de iarbă
Şi-ncuiate cu Frunze
Lanţurile mi se vor usca în curând
Şi vor cădea.
Voi fi atât de liberă
Că-mi va fi frig
Şi cine şi ce
Mă va putea învăţa?
Cine a fost vreodată-ntr-o nucă
Să-mi arate chiliile
Unde-aş putea să mă-ncui,
Când universal întreg
Nu-i decît o încăpere
Luminată slab de gutui?
Într-o nucă sunt patru odăi şi e cald,
Şi-n întuneric miroase dulce a miez,
De-afară pătrunde doar o mirare de greier-
Într-o nucă aş vrea să-ntomnez,
Să m-acopere straturi de frunze
Şi umbre de cârduri
Zbătându-se-n dorul de ducă,
În timp ce din tot ce-i noroc pe pământ
Eu să ştiu să aleg
Cât de bine-i să dormi într-o nucă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu