Minunea
de Ana Blandiana
Minunea trosneşte sub tălpile mele
Abia îmbrăcată în frageda formă
A crengilor ude,
Deasupra capului meu se dezlănţuie
Şi picură-n mine,
Glasul ei limpede
Şi neînţeles se aude.
Ea curge pe pietre
Şi le face frumoase,
Adoarme în fragi
Şi le coace în somn,
Conul de brad i-e palat,
Legăn ochiul de cârtiţă,
Lumânare
Oricare pom.
În ea încap
Şi fructele şi rădăcinile,
Şi fluturii şi albinele,
Şi răul şi binele
Din cer şi de pe pămînt
Şi chiar şi eu,
Nevrednica,
Nealungată
Niciodată
Din raiul
Pe care-am încercat
Să-l pângăresc
Pricepând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu