Parintele Arsenie Papacioc ne indemna la o continua prezenta a inimii la Dumnezeu

Ce sa intelegem prin prezenta?
Parintele Arsenie Papapcioc: - Pai, dumneavoastra n-ati venit la o carciuma acum, ci la un duhovnic. Asta e un act de prezenta. Omul nu se intreaba ce se intampla cu el, de unde vine si incotro se duce si in ce scop. Oare traim doar ca sa mancam, sa bem si sa dormim? Nu. Trebuie sa ne aflam rostul. Dar mai intai, trebuie sa ne punem intrebari, sa ne intereseze. Si astfel, incepem sa fim prezenti. Caci Dumnezeu nu este suparat pe noi atat pentru greselile noastre, cat mai ales pentru nepasarea noastra, care ne face absenti. 

- Deci, prezenta este si a nu fi nepasator...

Parintele Arsenie: - Da. Dumnezeu ne-a creat sa fim numai ai Lui, nu si ai necuratului, sa fim deci impreuna cu El, asta e mantuirea. Suntem creati sa credem. Atunci, sa facem act de prezenta: sa credem, sa iubim, sa nadajduim, sa urmam invatatura Bisericii, sa cunoastem Sfanta Scriptura, sa ne impartasim cu Sfintele Taine. Intr-un cuvant, sa fim in Biserica, adica sa fim in armonie. Ca daca m-ar pune cineva sa spun intr-un cuvant ce e cultura, as raspunde ca e armonie, iar daca m-ar intreba ce e Scriptura, as spune ca e armonie. Ca sa fii in armonie, trebuie sa dovedesti, sa stii ca incepi sa traiesti, sa faci act de prezenta: sa recunosti ca esti fiul lui Dumnezeu si sa traiesti in El. Actul de prezenta este o jertfa permanenta si placuta. Si cand il faci, incepi sa traiesti. Fara a fi prezenti in Cristos, suntem morti. Numai impreuna cu El suntem vii. Pentru mantuire nu ai nevoie de timp, ci numai de o clipa si de o inima pe care sa o daruiesti total lui Cristos. Si te mantuiesti. Dar trebuie sa fii prezent atunci. 

- Dar de ce ne este atat de greu, parinte, sa constientizam prezenta Mantuitorului nostru Iisus Cristos, in toata vremea, ceas de ceas si clipa de clipa, pana la sfarsitul veacurilor, cum zice Scriptura?
- Pentru ca exista diavol. El ne tulbura aceasta prezenta. Desi este foarte necesar sa existe drac. Daca nu te trezesti singur, te trezeste el. Altfel, de ce l-ar mai tine Dumnezeu pe diavol, de vreme ce-i atat de dusmanos? Sa vedeti: intr-o noapte, dormeam cu mana in afara patului si el m-a apucat de deget. O mana moale si rece ma tragea de un deget. Mi-am smuls repede mana si i-am zis: "Mi-ai facut un mare serviciu, ca eu trebuia sa priveghez, nu sa dorm. Ai stat pana acum ascuns si n-am stiut ca esti aici, dar acum te-ai aratat si stiu. Nu credeam ca esti atat de prost". (rade)
- De unde stiati ca-i diavolul?
- N-avea cine sa fie altcineva, ca eram singur in casa si nu se vedea nici o umbra, doar am simtit ca o mana ma apuca. Dusmanul era acolo si si-a facut datoria, ca el trebuie sa ne tina treji, sa ne dam seama ce facem.
 preluat de aici:
http://www.formula-as.ro/2006/749/spiritualitate-39/parintele-arsenie-papacioc-7609