,,Si pentru nori, aceste flamuri sure
Ce se tarasc pe culmi si ocolesc
Din miazanoapte catre rasarituri,
Cuvine-se adanc sa-ti multumesc(...)'' (Ioan Alexandru, ,,Multumire'')
(pe langa Calugareni..e o campie frumoasa acolo, pe partea dreapta cand vii de la Bucuresti, pe unde mie imi place sa-mi imaginez ca Mihai Viteazul a calcat inainte de batalie. Oare la ce se gandea? Cum era el de fapt, ca om, nu ca personaj istoric, asa cum il stim noi?)
(in orasul cu trandafiri vara. plus ,,nori suciti ca acadele sa-nsurub pe ceriul pur...'' cum spune Mircea Cartarescu in ,,Levantul'')
(spre bunici,cu trenul, printr-o campie ,,teleormaneana'':) )
(tot din tren, fascinantul tren albastru si vechi care strabate campiile verii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu