,,Se gândea şi el foarte mult la moarte. Nu vorbea despre asta, dar se gândea. Şi-a dat seama de asta când a venit într-o seară cu nişte creier de om într-o hârtiuţă. A intrat bucuros în casă şi le-a zis că l-a strâns de pe linia de tramvai, că a văzut accidentul cu ochii lui. L-au privit amândoi cu înfrigurare. Încerca într-adevăr să fie vesel, dar era o bucurie isterică. “Şi ce ai de gând să faci cu el?” – l-au întrebat. “Vreau să-l studiez, să-l pictez.” Bineînţeles că minţea. Putea să o spună altcuiva că vrea să picteze o fărâmă de creier, dar nu lor, care erau şi ei pictori. Parcă ce puteai să pictezi acolo? Se credea Michelangelo? Nu. Era altceva. Da, era frica de moarte. O recunoştea. Dar nu-i zise. Încerca pur şi simplu să-şi demonstreze că nu se teme, să-şi învingă groaza prin acest act teribil. Erau la fel. Tot din aceleaşi motive se ducea şi el şi privea pe ferestruică în morgă. Vroia să se obişnuiască, să se împace cu realitatea. Era absurd să te mai gândeşti la nemurire, să visezi ţara de după nouă mări şi nouă ţări de unde a adus Făt-Frumos apa vie. Îşi aminti pentru câteva clipe zilele acelea când o punea pe maică-sa să-i citească iar şi iar
povestea cu Făt-Frumos, la care plângea de fiecare dată. Când
ajungea la scena învierii din morţi prin stropirea cu apa aceea vie,
îşi băga capul în poala mamei şi începea să plângă. Mama credea
că plânge de mila lui Făt-Frumos, dar nu era aşa. Plângea de mila
lor, nu i-a zis niciodată. Plângea că ei amândoi vor muri şi nu vor
avea această apă vie. Şi ei, şi toată lumea vor muri. Ar fi plecat
încă de pe atunci în căutarea acelei ape. Nu ştia în care parte sunt
munţii de după nouă mări şi ţări şi nu avea nici cal cu aripi care
mănâncă jăratic, dar vroia foarte mult să plece. Vroia să reuşească să se întoarcă până la moartea mamei sale, că era drum lung până acolo, mai ales că nu avea cal cu aripi. Se gândea că ar trebuie să călătorească toată viaţa şi era gata să o facă, dar îşi dădea seama că o viaţă de om nu ajunge pentru asta, pentru că s-ar fi dus şi alţii să o caute, dar n-a auzit pe nimeni să aibă apă vie.''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu