Interviu cu Gheorghe Zamfir

Înţeleg că mergem în jos şi cu muzica.
Întreg sistemul sonor planetar suferă. Este o cădere a sunetului, începând cu anii 1900. Şcoala vieneză Schonberg, Alban Berg şi Webern au detronat sistemul divin de şapte scări din gamă. Cifra şapte este o cifră pe care se bazează întreg sistemul planetar. Dacă acesta este ciopârţit şi vrei să creezi un alt sistem, să iei locul lui Dumnezeu.. Cifra şapte nu trebuia să fie atinsă. Aşa cum Schonberg a şi declarat la sfârşitul vieţii lui: “şi încă multă muzică se va mai scrie în Do major.” El ştia că a făcut o gafă. Ce a urmat după el a fost o castrofă. Nici nu au trecut 40 de ani şi a apărut Rock’n'Roll-ul american care a fost o făcătură. De ce? Pentru că trebuia să fie un băiat frumos, cu o voce caldă, catifelată care să inducă în eroare o Planetă întreagă şi să creeze stilul Roch’n'Roll. A fost un dezastru în ceea ce priveşte materia sonoră a planetei. Apoi au venit Hard Rock-ul, Metal, Jazz-ul. Nici cel din urmă nu stă într-o bună poziţie în ceea ce priveşte servirea sunetului divin. Mă refer la a servi sunetul divin! Şi de-aici toată poşirca aceasta cu discoteca, toată nimicirea splendorii culorii divine din sunet.

Mulţi dintre artiştii de astăzi nu au studii de specialitate. Credeţi că un mare artist poate fi performant şi dacă nu posedă un bagaj academic?

Nu! Nu poţi să mergi pe instinct, pe talent, pe inspiraţie. În muzică există reguli care trebuie respectate. Oamenii aceştia care sunt titani ai sunetului universal nu au venit întâmplător cu acele metode ca şi canoanele din ortodoxie. Sfinţii Părinţi au făcut aceste canoane ca să se respecte o anume disciplină, o anumită ordine. Dacă nu treci prin ea nu poţi face nimic. Această ordine trebuie respectată. La fel este şi în muzică.

Sunteţi celebru pe toate meridianele. Care este calea spre succes?

Să fii tu însuţi şi să lucrezi, aşa cum am spus şi pe scenă, cu inima. 90 % trebuie să lucrezi cu inima şi 10 % cu creierul. Restul este muncă, muncă, muncă, ambiţie şi voinţă. Credeţi că aceste lucruri nu există şi în rugăciune? Credeţi că aceia care au ajuns să se sfinţească şi s-au albit total nu au muncit? Au găsit metoda insistării prin voinţă, tenacitate. Trebuie să ai şi dorinţă! Voinţa nu poate exista fără dorinţă! Trebuie să fii şi tenace. Cu cât insişti mai mult, cu atât căştigi mai mult. Or, dacă cedezi… de câte ori nu am cedat şi eu în rugăciune… Am zis nu mai pot, am obosit. Dar o reluăm în câteva zile. Îmi spuneam: “ce am ajuns atât de slab, încât nu pot să mă rog?” Sau am ajuns atât de slab să nu mai pot să practic o gamă, un arpegiu?”
Am introdus naiul în muzică religioasă, în muzica vocal-instrumentală, am compus muzică religioasă. Acestea sunt dorinţe, dar şi voinţe duse la extrem. Voinţa mea am împins-o până la limita de suportabilitate! 

tot interviul aici