despre Parintele Arsenie Papacioc

,,Avea o evlavie deosebită către Maica Domnului, îi iubea pe tineri şi avea un optimism deosebit pentru renaşterea acestui popor. Permanent spunea că aşază această ţară sub ocrotirea Maicii Domnului, el însuşi aflându-se la Mănăstirea Maicii Domnului de la Techirghiol, sub protecţia Celei mai înalte decât cerurile", a spus părintele arhim. Timotei Aioanei.


tot articolul aici:
http://www.ziarullumina.ro/articole;1668;0;60084;0;Avva-Arsenie-a-plecat-la-intalnirea-cu-Hristos.html

Aceeaşi recunoştinţă pentru ordinea pe care părintele Arsenie i-a aşezat-o în suflet o mărturiseşte şi Sorin Sîplăcan, student la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. "Pe părintele Arsenie l-am cunoscut când eram elev la seminarul din Cluj. Mi-a dat o lecţie de viaţă extraordinară. Dintre toţi cei care l-au întâmpinat, şi-a îndreptat atenţia doar către mine. Mi-a luat capul între palmele plăpânde şi mi-a spus: "Orice soldat visează să ajungă general şi orice seminarist se vede deja episcop!" Aceste cuvinte îmi răsună şi acum în minte, când sunt tentat să mă supraevaluez! Au rămas pentru mine ca un antidot pentru păcatul mândriei care dă târcoale fiecărui teolog!", ne-a mărturisit Sorin.

http://www.ziarullumina.ro/articole;1669;1;60139;0;Pe-parintele-Arsenie-l-am-castigat-ca-rugator-in-ceruri.html

Pe parintele Arsenie nu l-am pierdut, ci l-am castigat ca rugator in Ceruri...

"Pe părintele Arsenie nu l-am pierdut, ci l-am câştigat ca rugător în ceruri. Părintele Arsenie va rămâne în continuare unul dintre marii duhovnici ai ţării, atât pentru noi, maicile din această mănăstire, cât şi pentru credincioşii care au venit din ţară şi de peste hotare. Prezenţa părintelui s-a făcut simţită în toţi aceşti ani în viaţa duhovnicească a mănăstirii şi cred că o vom simţi în continuare, pentru că nu ne-a lăsat şi nu ne va lăsa, ci de acolo din cer ne va ocroti cu rugăciunile, iar cuvântul pe care îl folosea mereu, "iubirea", ne va fi lumină călăuzitoare"( monahia Lucia, stareţa Mănăstirii "Sfânta Maria" - Techirghiol.)

tot articolul aici:

http://www.ziarullumina.ro/articole;1669;1;60139;0;Pe-parintele-Arsenie-l-am-castigat-ca-rugator-in-ceruri.html

Curajul de a-L marturisi pe Hristos oricand

Claudiu Tarziu:- Mai multi fosti detinuti politici ne-au povestit ca erau chinuiti mai rau de sarbatori, ca sa nu se poata ruga...
Parintele Arsenie Papapcioc: - Eu sufeream aproape in permanenta, pentru ca eram la zarca, adica intr-o inchisoare in inchisoare. Intr-un Craciun, m-au bagat la izolare, intr-o celula fara nimic pe jos, fara pat, intr-un frig groaznic. Am gasit acolo un bot de mamaliga mucegaita si l-am mancat. Iata ce cozonac mi-a fost dat mie - mi-am zis. Poate e greu sa ma credeti, dar eram fericit. Ca stiam pentru ce sufar. Nu eram acolo aiurea, ci pentru numele Domnului sufeream. Odata, un colonel mi-a cerut sa-i demonstrez ca exista Dumnezeu. Si i-am zis: "Pai vedem, auzim, iubim, cream. Cine ni le-a dat pe toate acestea? Dar dumneavoastra ce argument aveti ca nu exista Dumnezeu?". Si el spune tantos: "Razboiul impotriva Urss, care s-a dat in numele crucii si pe care l-ati pierdut". La care i-am replicat: "Ce, domnule colonel, nebunul ala de Hitler, care voia sa cucereasca lumea, lupta pentru cruce? Dati-mi un argument valid: de ce nu credeti in Dumnezeu?". Si el, nervos, m-a intrebat daca asta mi-e ultimul cuvant. "Sunt gata sa mor pentru ce-am zis", i-am raspuns. A dat ordin sa fiu dus in celula si m-a lasat in pace. Asa trebuie rezistat in credinta, plin de certitudinea prezentei lui Cristos si cu stradania de a fi si tu prezent in El.

Parintele Arsenie Papacioc ne indemna la o continua prezenta a inimii la Dumnezeu

Ce sa intelegem prin prezenta?
Parintele Arsenie Papapcioc: - Pai, dumneavoastra n-ati venit la o carciuma acum, ci la un duhovnic. Asta e un act de prezenta. Omul nu se intreaba ce se intampla cu el, de unde vine si incotro se duce si in ce scop. Oare traim doar ca sa mancam, sa bem si sa dormim? Nu. Trebuie sa ne aflam rostul. Dar mai intai, trebuie sa ne punem intrebari, sa ne intereseze. Si astfel, incepem sa fim prezenti. Caci Dumnezeu nu este suparat pe noi atat pentru greselile noastre, cat mai ales pentru nepasarea noastra, care ne face absenti. 

- Deci, prezenta este si a nu fi nepasator...

Parintele Arsenie: - Da. Dumnezeu ne-a creat sa fim numai ai Lui, nu si ai necuratului, sa fim deci impreuna cu El, asta e mantuirea. Suntem creati sa credem. Atunci, sa facem act de prezenta: sa credem, sa iubim, sa nadajduim, sa urmam invatatura Bisericii, sa cunoastem Sfanta Scriptura, sa ne impartasim cu Sfintele Taine. Intr-un cuvant, sa fim in Biserica, adica sa fim in armonie. Ca daca m-ar pune cineva sa spun intr-un cuvant ce e cultura, as raspunde ca e armonie, iar daca m-ar intreba ce e Scriptura, as spune ca e armonie. Ca sa fii in armonie, trebuie sa dovedesti, sa stii ca incepi sa traiesti, sa faci act de prezenta: sa recunosti ca esti fiul lui Dumnezeu si sa traiesti in El. Actul de prezenta este o jertfa permanenta si placuta. Si cand il faci, incepi sa traiesti. Fara a fi prezenti in Cristos, suntem morti. Numai impreuna cu El suntem vii. Pentru mantuire nu ai nevoie de timp, ci numai de o clipa si de o inima pe care sa o daruiesti total lui Cristos. Si te mantuiesti. Dar trebuie sa fii prezent atunci. 

- Dar de ce ne este atat de greu, parinte, sa constientizam prezenta Mantuitorului nostru Iisus Cristos, in toata vremea, ceas de ceas si clipa de clipa, pana la sfarsitul veacurilor, cum zice Scriptura?
- Pentru ca exista diavol. El ne tulbura aceasta prezenta. Desi este foarte necesar sa existe drac. Daca nu te trezesti singur, te trezeste el. Altfel, de ce l-ar mai tine Dumnezeu pe diavol, de vreme ce-i atat de dusmanos? Sa vedeti: intr-o noapte, dormeam cu mana in afara patului si el m-a apucat de deget. O mana moale si rece ma tragea de un deget. Mi-am smuls repede mana si i-am zis: "Mi-ai facut un mare serviciu, ca eu trebuia sa priveghez, nu sa dorm. Ai stat pana acum ascuns si n-am stiut ca esti aici, dar acum te-ai aratat si stiu. Nu credeam ca esti atat de prost". (rade)
- De unde stiati ca-i diavolul?
- N-avea cine sa fie altcineva, ca eram singur in casa si nu se vedea nici o umbra, doar am simtit ca o mana ma apuca. Dusmanul era acolo si si-a facut datoria, ca el trebuie sa ne tina treji, sa ne dam seama ce facem.
 preluat de aici:
http://www.formula-as.ro/2006/749/spiritualitate-39/parintele-arsenie-papacioc-7609 

Parintele Arsenie Papacioc, ,,ingropat intr-o mare de flori''...(joi, 21 iulie 2011)

Îngropat într-o mare de flori

Înaltele feţe bisericeşti s-au întrecut în a-l omagia  şi a-i cinsti memoria. Înmormântarea, anunţată pentru ora 13.00 s-a încheiat  după ora 15.00. Arhimandritul a fost îngropat într-o mare de flori, în curtea mânăstirii pe care a slujit-o timp de 35 ani.

De la copii la oameni înaintaţi în vârstă, cu toţii au dorit să-şi ia rămas bun de la „cel mai mare sfătuitor al ortodoxiei române”, care va rămâne în memoria lor „prin cuvintele folositoare de învăţătură rostite pentru numeroşii săi fii duhovniceşti şi pentru mulţimea de pelerini care îi treceau pragul pentru a primi binecuvântarea”. „El pleacă bogat din acestă lume, cu frumuseţea sufletului său şi cu darurile pe care le-a lăsat ucenicilor săi”, a transmis arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, amintind că ultima vizită pe care i-a făcut-o părintelui Papacioc a fost sâmbătă când i-a primit ultima binecuvântare. 

http://www.evz.ro/detalii/stiri/parintele-arsenie-papacioc-inmormantat-astazi-la-techirghiol-938815.html

Parintele Arsenie Papacioc- frumusetea intelepciunii