et puis, c'est encore la pluie et... le parapluie

Cine va opri ploaia?

 

Ei, cine? Stim noi Cine;) 

ps: dar ploaia e frumoasa si buna la timpul ei:) Cine vrea sa mearga prin ploaie? (cu umbrela sau fara, la alegerea calatorului)  . Atunci, ce mai asteptam? Ploaia de vara e verzuie si miroase a trandafiri, a tei:)

cantand in ploaie:)

miroase a ploaie

Vară, vară, ieşi din cort

Vara miroase înnebunitor a caise, a pepene, a salata de roşii şi catraveţi,

Dar vara miroase şi a timp băltind, a călătorie, a cărţi citite de plăcere

Şi vara ar putea fi timpul leneviei dacă am avea vreo clipă de pierdut

Dar nu avem nici măcar un moment de stat cu ochii în soare, nici măcar unul

Şi totuşi am făcut din asta o meserie

Era un titlu ,,A trăi pentru a-ţi povesti viaţa’’ şi mie îmi vine acum să-l parafrazez:

A trăi pentru a ne risipi în lucruri

 o, dulce risipire, amară îţi sunt rădăcinile 

pătrate

Schitul "Barbu Belu"

Biserica Schitului „Barbu Belu” din comuna Gostinari, judeţul Giurgiu, de la a cărei existenţă, se împlinesc anul acesta 191 de ani a fost construită în anul 1818 de către Barbu Belu. În faţa bisericii schitului din Gostinari nu ai cum să nu rămâi impresionat de construcţia, altă dată somptuoasă, aflată acum într-o avansată stare de degradare. Construcţia este astăzi o ruină, o ruină impunătoare prin stilul şi masivitatea ei.  Cele trei turle, care odinioară făceau mândria acestui sfânt locaş, astăzi sunt acoperite doar de negura vremurilor grele care au trecut peste ele. Niciuna nu mai dispune de acoperiş care să protejeze interiorul bisericii. Ridicată în timpul fanarioţilor, nu a mai servit ca lăcaş de cult din anul 1857, odată cu construcţia actualei biserici a satului. Având, conform picturii de pe frontispiciu, hramul "Adormirea Maicii Domnului", sfântul locaş mai păstrează în interior câteva din picturile de odinioară.(...)
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin osteneala dumneavoastră, se va duce la bun sfârşit iniţiativa de a readuce bisericii Schitului „Barbu Bellu”  strălucirea de altădată.
Cei care pot ajuta la restaurarea acestei vechi biserici reprezentative pentru istoria acestor ţinuturi,  pot face o donaţie în contul deschis la BRD, Sucursala Giurgiu: RO60RZBR0000060010989607.
Părintele Ierom. Nicolae Matei, egumenul schitului „Barbu Bellu" poate fi contactat la telefonul:
0766 675 353.




 Infprmatii preluate de pe site-ul Episcopiei Giurgiului:
http://www.episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Manastiri&page=barbubelu

Aducerea sfintelor moaste ale Sfantului Ioan cel Nou la Suceava (24 iunie)

Aducerea sfintelor moaste
de la Cetatea Alba la Suceava

Vestea minunilor ce se savarseau prin moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou se raspandise in toata Tara Moldovei al carei ocrotitor a fost socotit de atunci. Evlaviosul Domn Alexandru cel Bun (1400 - 1432), care cu intelepciune reusise sa obtina din partea Patriarhiei Ecumenice recunoasterea canonica a mitropolitului Moldovei, Iosif Musat, dorea ca aceasta implinire istorica si de mare importanta bisericeasca s-o pecetluiasca cu stramutarea sfintelor moaste ale Mucenicului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, unde isi fixase resedinta si noul ierarh.

Astfel, in 1402 (dupa alti istorici in 1415), la numai doi ani de la urcarea sa in scaunul de domnie, voievodul moldovean a „adus si moastele Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou” la Suceava, bineinteles, la staruinta mitropolitului Iosif. O procesiune, avand in frunte pe Grigorie Tamblac, a insotit nepretuitul odor si a fost intampinata, dupa marturia cronicarilor, la „Poiana Vladicai”, langa Iasi, de alaiul domnesc al lui Alexandru cel Bun. Aceste slavite moaste au fost asezate apoi in catedrala mitropolitana din cetatea de scaun a Sucevei, azi, biserica Mirautilor. Aici ele au stat pana in timpul domnitorului Petru Schiopul, cand au fost mutate (24 iunie 1589) in noua catedrala mitropolitana din Suceava - cu hramul Sfantului Gheorghe - ctitorita intre anii 1514 - 1522, de domnitorii Bogdan III si fiul sau Stefanita.

Mai multe informatii aici: 

http://sfantulioancelnou.ro/index.html#Aducerea_sfintelor_moaste 

ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA (2 IUNIE)

După începutul obişnuit se zice:
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Apărătorul şi sprijinitorul creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostasului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii răsăritului a strălucit şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Icosul 1:
Îngerilor iubită şi plăcută a fost şi mai înainte de pătimire, vieţuirea ta, purtătorule de chinuri al lui Hristos, Ioane. Căci cu trup material îmbrăcat fiind, viaţă îngerească pe pământ ai vieţuit, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni, apoi şi cu chinuri. Pentru aceasta noi, după vrednicie, aceste laude aducem ţie:
Bucură-te, că prin postirile ţi rugăciunile tale cele necontenite, îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că prin milosteniile şi lacrimile tale pe demoni i-ai înfricoşat;
Bucură-te, că pe cei întristaţi i-ai mîngâiat;
Bucură-te, că pe cei bolnavi i-ai ajutat;
Bucură-te, că în trup muritor te-ai arătat înger pământesc;
Bucură-te, că ci cu mintea ai fost om ceresc;
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi ai răsărit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit ai păzit;
Bucură-te, că din cetatea vestită Trapezunda ai ieşit;
Bucură-te, că prin toate faptele bune desăvârşit te-ai împodobit;
Bucură-te, că pe mare, neguţător iscusit ai fost;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine ai chibzuit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 2:
Văzând, mucenice al lui Hristos, viclenia diavolului cea măiestrită asupra ta, prin cel de altă credinţă, ca să te depărteze de la dreapta credinţă, şi cu înţelepciunea dată ţie de la Dumnezeu, pricepând măiestriile lui, neprins de dânsele ai rămas cu harul Celui Preaînalt; pentru aceea ai şi cântat: Aliluia!
Icosul 2:
Cunoscând clevetirea ereticului Reiz, de trei ori fericite, adusă asupra ta la eparhul Cetăţii Albe, cel de credinţă otomană, cum că te-ai lepădat de adevarata credinţă creştinească, măcar că acela a te ademeni la aceasta în tot chipul s-a silit, tu nicidecum nu te-ai lăsat a fi biruit; pentru aceea după cuviinţă auzi de la noi acestea:
Bucură-te, că pe Reiz de mincinos l-ai vădit;
Bucură-te, că tu ca un turn ai rămas neclintit;
Bucură-te, că momirile eparhului întru nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că toţi cei ce au văzut acestea, folos au câştigat;
Bucură-te, că soarelui şi luceafărului a jertfi nu ai voit;
Bucură-te, căci cu aceasta pe păgânul cadiu l-ai dispreţuit;
Bucură-te, căci creator al acestora pe singurul Dumnezeu
cel în Treime L-ai mărturisit;
Bucură-te, că n-ai primit a defăima;
Bucură-te, că pe acestea le-ai numit planete, iar nu Dumnezeu;
Bucură-te, că de aici s-a pornit tiranul spre a te chinui;
Bucură-te, că ai mustrat pe erarhul înaintea tuturor;
Bucură-te, că pe el mai vârtos a se pleca ţie l-ai îndemnat;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 3:
De puterea harului Sfântului Duh fiind întărit, cu multă îndrăzneală către ighemonul ai grăit, viteazule ostaş al lui Iisus:" Nu crede, o tirane, că eu mă voi lepăda vreodată de Hristosul meu, şi că mă voi închina făpturii mai degrabă decât Creatorului; să nu-mi fie mie aceasta cât timp voi respira aerul acesta"; pentru care şi cu mare glas ai cântat: Aliluia!
Icosul 3:
Erai, o purtătorule de chinuri al lui Hristos, când acestea le ziceai către eparhul, vesel la faţă, şi fără de sfială sau frică; iar el, nemaiputând răbda şi de mânie aprinzându-se, a poruncit să fie aduse înaintea lui toiege multe, şi de haine să fii dezbrăcat; dar tu, ca şi cum altul ar fi fost, aşa te aflai; pentru aceasta şi noi unele ca acestea grăim către tine:
Bucură-te, că, văzând toiegele acelea, nicidecum nu te-ai temut;
Bucură-te, că din vederea acelora mai tare te-ai împotrivit tiranului;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de haine stricăcioase;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în porfiră nepieritoare în ceruri;
Bucură-te, că ai fost ameninţat cu chinuri de moarte;
Bucură-te, că tiranul mai cumplit s-a întărâtat, pentru că tu nu ai băgat în seamă acestea;
Bucură-te, că ai înfruntat pe acesta înaintea tuturor celor ce erau de faţa;
Bucură-te, că pe tine te-ai mărturisit rob adevărat al lui Dumnezeu;
Bucură-te, că bine ai ţinut aşezămintele, pe care le-ai învăţat de la părinţii tăi;
Bucură-te, că n-ai primit a aduce jertfa zeilor ighemonilului;
Bucură-te, că ai zis păgânului să nu întârzie de a te chinui;
Bucură-te, căci cu aceasta te-a trimis mai degrabă la Împărăţia Cerurilor;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 4:
Creatorului mai ales decât creaturii ai zis, cu suflet vitejesc, o mult-pătimitorule, că te vei închina; pentru aceasta tiranul cel păgân, auzind astfel de cuvinte de la tine şi pierzând nădejdea a te îndupleca la voia sa, nebuneşte s-a aprins de mânie sălbatică şi a început să te chinuiască. Iar tu, mucenice al lui Hristos, bărbăteşte răbdând, cu veselie Celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!
Icosul 4:
Inimă de diamant având, când ai pătimit pentru dragostea celui dorit de tine, fericite al lui Hristos mucenice, întru nimic ai socotit chinurile, cu harul Lui fiind întărit; pentru aceea, ca peste o aspidă înveninată ai călcat, şi ai alergat spre mai cumplite chinuri cu bucurie; pentru care şi de la noi auzi acestea:
Bucură-te, că ai fost aşternut gol pe pământ spre chinuire;
Bucură-te, că ai avut ochii minţii sus la cer;
Bucură-te, căci cu toiege noduroase fără de milă fiind bătut, n-ai slăbit;
Bucură-te, că chinuitorii, cumplit bătându-te, au obosit;
Bucură-te, că vitejeşte ai răbdat să-ţi fie trupul zdrobit în bucăţi;
Bucură-te, căci cu aceasta şi mai mult la mânie ai întărâtat pe tiranul;
Bucură-te, că de multe bătăi, cărnurile lipite pe toiege au fost aruncate sus în aer;
Bucură-te, căci cu aceasta ai adunat pe îngeri spre a se minuna;
Bucură-te, că ai roşit cu sângele tău pământul;
Bucură-te, căci cu aceasta a strivit pe satana sub picioarele tale;
Bucură-te, că pentru aceasta i-ai mulţumit stăpânului Hristos;
Bucură-te, că El te-a întărit a suferi alte chinuri mai cumplite;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 5:
Auzindu-te cei ce te chinuiau, fiii pierzarii, pe tine, mucenice, rugându-te lui Dumnezeu, s-au umplut de mai multă mânie şi mai cumplit te-au schingiuit, încât şi glasul ţi-a lipsit; iar tu, răbdătorule de chinuri, suferind cu bărbăţie chinul acesta, lui Hristos Celui ce te-a împuternicit, din adîncul inimii ai cântat: Aliluia!
Icosul 5:
Cu lanţuri de fier din porunca ighemonului fiind legat, ostaşule al lui Hristos, Sfinte Ioane, ai fost aruncat în temniţă, şi păstrat spre mai cumplite chinuri; şi tot trupul tău de bătăi fiind sfărâmat, a doua zi iarăşi la judecată ai fost adus; dar, stând înaintea tiranului cu faţa veselă, păgânul Cadiu s-a mirat foarte şi s-a spăimântat. Pentru aceea şi noi cu laude ca acestea te întâmpinăm:
Bucură-te, că pentru Hristos ai fost legat cu lanţuri de fier;
Bucură-te, căci cu acelea ai fost înfricoşat de tot pe diavolul;
Bucură-te, că ai locuit în temniţa întunecoasă, închis fiind acolo;
Bucură-te, că după aceea te-ai sălăşluit în raiul cel luminos;
Bucură-te, căci cu răni cumplite peste tot trupul fiind rănit, vesel te-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta păgânul tiran s-a minunat foarte;
Bucură-te, că nu ai purtat grijă de vindecarea rănilor trupului tău;
Bucură-te, că prin aceasta sufletul tău mai frumos a înflorit;
Bucură-te, că omul tău cel din afară s-a stricat;
Bucură-te, că omul tău cel dinăuntru a luat acum mai bună înnoire;
Bucură-te, că tiranul a pregătit şi alte chinuri mai cumplite împotriva ta;
Bucură-te, că şi pe acelea tu le-ai primit cu dragoste;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 6:
Avînd în minte bunătăţile, pe care vrei să le dobândeşti, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, înţelepţeşte ai răbdat toate schingiuirile, ruperile şi sfâşierea cărnurilor; pentru aceea tiranul, umplându-se nebuneşte de şi mai multă mînie, şi răcnind ca o fiară sălbatică, a poruncit ca iarăşi să fii chinuit mai cu asprime şi fără de cruţare să fii bătut. Iar când se făceau acestea, tu cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 6:
Atât de cumplit şi fără de cruţare ai fost bătut, răbdatorule de chinuri al lui Hristos, mucenice, încât şi cele dinăuntru ale tale s-au rupt; iar cei ce te chinuiau pe tine, obosind de atâta cruntă bătaie, se schimbau unii după alţii; dar tu, viteazule ostas al lui Hristos, nicidecum nu ţi-ai schimbat gândul de la doritorul tău Iisus; ci te rugai Lui mai cu dinadinsul în adâncul inimii tale, ca să-ţi dea răbdare pănă la sfârşit. Pentru aceasta şi noi, ajutaţi fiind de rugăciunile tale, glăsuim unele ca acestea:
Bucură-te, că tu nu ai pierdut răbdarea, cu cruzime fiind bătut pentru Hristos;
Bucură-te, că au obosit chinuitorii, cei ce te băteau;
Bucură-te, că aceia, ostenind, se schimbau unii după alţii;
Bucură-te, că mintea ta stă la Dumnezeu, Cel ce te întărea;
Bucură-te, că trupul tău a fost rănit şi sfâşiat până la cele dinăuntru;
Bucură-te, că Hristos cu darul Sfântului Duh te-a cercetat din înălţime;
Bucură-te, că ţoti cei adunaţi la acea privelişte, au înfruntat pe judecător, pentru o cruzime ca aceea;
Bucură-te, că din cer ţi-ai ţesut ţie haina nefăcută de mână;
Bucură-te, căci chinuitorii s-au săturat de a mai bate cinstitul tău trup;
Bucură-te, căci credincioşii s-au umplut de multă jale, văzându-te pe tine;
Bucură-te, că ai simţit pe trupul tău rănile lui Hristos;
Bucură-te, că şi El ţi-a gătit ţie cununa neveştejită în ceruri;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 7:
Nemaiavând păgânul tiran nici un fel de chin, o de trei ori fericite mucenice, a poruncit să fie adus un cal neînvăţat şi sterp, şi sfintele tale picioare să fie legate tare de coada lui şi să te poarte şi să te târasca pe toate străzile cetăţii; iar tu, ostaşule al lui Hristos, aşa fiind târât, te-ai făcut privelişte îngerilor şi oamenilor şi cântai lui Dumenzeu: Aliluia!
Icosul 7:
Străin cu adevărat şi neobişnuit chin ţi-a născocit ţie, pătimitorule al lui Hristos, păgânul cadiu. Că târât fiind tu de cal în fuga mare pe la locurile cele aspre ale cetăţii, bucăţi de carne din trupul tău pe pietre rămâneau, capul ţi se zdrobea şi credincioşii cei ce te priveau s-au umplut de multă jale. Iar tu, având mintea ridicată către Dumnezeu, în taină te rugai Lui; de acestea noi robii tăi minunându-ne, laude ca acestea aducem ţie:
Bucură-te, că prin chinuirea ta cea cumplită te-ai făcut mărturisitor al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin răbdarea ta cea cu tărie te-ai arătat întemeietor al dreptei credinţe;
Bucură-te, că aprins ai fost de focul dragostei celei negrăite către Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai suferit sfărmarea trupului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut pricina de veselie îngerilor;
Bucură-te, că ai fost tristă privire credincioşilor;
Bucură-te, că trântit fiind pe pietre capul tău cel sfânt s-a zdrobit pentru Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a strivit de tot capul balaurului cel nevăzut;
Bucură-te, că pământul ca o boia s-a vopsit cu sângele cel curs din tine;
Bucură-te, că în împărăţia cerurilor Hristos cunună acum ţi-a dăruit;
Bucură-te, că pentru Dânsul pe pământ ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Dânsul în împărăţia Lui te-ai sălăşluit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 8:
Văzându-te, mucenice al lui Hristos, neamul cel rău credincios, când erai târât de cal pe străzile lor, unii te luau în batjocură, altii isi strambau fetele lor si aruncau in tine cu ce aveau in mana, altii afceau ras si lucruri necuviincioase. Iar tu, viteazule ostas, toate acestea cu bucurie si cu multumita le rabdai, pentru Cel ce te intarea e tine, cantand neincetat: Aliluia!
Icosul 8:
Cu totul avand pe Iisus in sufletul si mintea ta, purtatorule de chinuri, si luptele tale fiind acum spre sfarsit, unul din cei ce te batjocurea, in casa sa alergand si o sabie goala apucand, cu dansa a taiat cinstitul si sfantul tau cap, si astfel luminat ti-ai dat sufletul in mainile Celui dorit de tine; pentru care sfarsit auzi si de la noi acestea:
Bucura-te, ca ai luat de la oameni infruntare si defaimare pentru Hristos;
Bucura-te, caci cu acestea ai urmat lui Iisus, Cel defaimat de ei;
Bucura-te, ca ai fost lovit de ei, cu orice li se intamplase a avea in maini;
Bucura-te, ca si Hristos tot asa a patimit pentru noi pacatosii;
Bucura-te, ca neamul cel rau credincios cu sabia a taiat cinstitul tau cap;
Bucura-te, ca si Iisus a incununat cu stralucita coroana sfantul tau crestet;
Bucura-te, a nevointa ta cea mucenicesca acum s-a savarsit;
Bucura-te, ca esti preamarit impreuna cu mucenicii in locasurile cele ceresti;
Bucura-te, ca acum noi credinciosii te avem pe tine mijlocitor prea fierbinte catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca rugaciunile tale catre Dansul sunt bine-primite;
Bucura-te, ca amintirea ta se serbeaza in toata Biserica;
Bucura-te, ca numele tau este marit de toti cei drept-credinciosi;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 9:
Dupa taierea cinstitului tau cap, si dupa despartirea sfantului tau suflet de trup, mucenice prealaudate, trupul tau zacea impreuna cu capul cel taiat, neingropat si in seama nebagat. Iar noapte facandu-se, o minune preamarita s-a vazut: asupra moastelor tale ardeau faclii in chip de stalp pana la cer si barbati imbracati in vesminte albe tamaiau imprejurul trupului tau si cantau cuvinte de negrait, cu care impreuna si tu cantai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9:
Ritori cu frumoase cuvinte nu pot spune cantarile pe care le cantau ingerii imprejurul moastelor tale, mucenice de trei ori fericite; iar un oarecare iudeu, auzindu-i si parandu-i-se ca sunt oameni pamantesti, a luat un arc si a incercat a segata intr-insii; dar nimic n-a izbutit, ci mai vartos s-a facut vrednic de plans in vederea tuturor. Pentru aceasta si noi de o minune ca aceea, spaimantandu-ne, graim tie unele ca acestea:
Bucura-te, ca de ingeri te-ai invrednicit a fi petrecut;
Bucura-te, ca a privit din cer spre moastele tale;
Bucura-te, ca deasupra moastelor tale s-a vazut stalp de foc pana la cer;
Bucura-te, ca minunea aceasta a inspaimantat pe multi;
Bucura-te, ca iudeul acela a fost pedepsit de puterea dumnezeiasca;
Bucura-te, ca aceasta s-a facut spre mai mult lauda a moastelor tale;
Bucura-te, ca tot poporul a alergat sa priveasca pe iudeul acela;

Bucura-te, ca dupa marturisirea lui, inaintea tuturor, a fost dezlegat de pedeapsa;
Bucura-te, ca tiranul, fiind instiintat de aceasta minune, s-a temut foarte;
Bucura-te, ca din aceasta pricina a poruncit crestinilor sa te inmormanteze;
Bucura-te, ca, ingropat fiind, Biserica a primit cinstitul tau trup;
Bucura-te, ca sfantul tau suflet s-a odihnit in locasurile cele ceresti;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!

Condacul 10:
O, mucenice mult-patimitorule, parasul si vanzatorul tau, vrand intr-una din nopti sa fure cinstitul si prea chinuitul tau trup, si la patria sa sa-l duca, tu ostasule a lui Hristos, te-ai aratat degarba in somn preotului bisericii aceleia si de aceasta l-ai instiintat; iar el indata a alergat la biserica si cinstitele tale moaste din mainile lui le-a apucat; pentru care, bucurandu-se, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10:
Pretioasele si sfintele tale moaste, prin purtarea ta de grija, mucenice a lui Hristos, scapand neluate de cei de alt neam, inauntrul altarului au fost duse si asezate langa sfanta masa, unde totdeauna pentru mantuirea noastra se jertfeste Mielul lui Dumnezeu, aruia si tu te-ai adus jertfa; credinciosii fiind instiintati de aceasta au laudat pe atotputernicul Dumnezeu, Cel ce mareste pe sfintii Sai, cu care si noi cantari de laude ca acestea iti aducem tie:                                                                                                                             Bucura-te, ca cinstitele tale moaste au scapat nefurate si nevatamate;
Bucura-te, ca cei de alt neam au fost alungati cu rusine si deserti;
Bucura-te, ca inauntrul altarului moastele tale au fost asezate de preotii Bisericii;
Bucura-te, caci credinciosii s-au bucurat de aceasta;
Bucura-te, ca acolo au fost savarsite neincetate minuni printr-insele;
Bucura-te, ca si demonii au fost alungati din multi oameni;
Bucura-te, ca uneori s-a aratat stalp de foc din cer deasupra lor;
Bucura-te, ca alte ori si ingerii s-au pogorat spre dansele;
Bucura-te, ca uneori din ele a iesit buna mireasma de negrait;
Bucura-te, ca prin ele s-au tamaduit toate feluirile de boli;
Bucura-te, ca pretuntindeni a strabatut vestea minunii ce s-a facut;
Bucura-te, ca Dumnezeu bine a voit ca vestirea ta sa ajunga si pana la marginile pamantului;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 11:
Impodobite fiind cu harul de tot felul de minuni cinstitele si sfintele tale moaste, mucenice al lui Hristos, vrednicule de lauda, toti dreptcredinciosii le cinstesc si le saruta. Pentru aceea tu, avand indrazneala catre Dumnezeu, Stapanul tuturor, mijloceste acestora, de la Dansul in viata aceasta sanatate trupeasca si in veacul ce va sa fie mantuire sufleteasca, cantand: Aliluia!
Icosul 11:
Faclie cu totul luminoasa fiind cinstitele tale moaste, mucenice mult-chinuite, pusa in sfesnicul Bisericii si luminand mult timp partea locului unde ai patimit, dupa aceea, prin vrerea lui Dumnezeu si prin staruinta unui drept credincios domn, in tara Moldovei adusa fiind, neincetat lumineaza si raze de minuni, spre toti cei ce alearga la ele cu credinta, revarsa. Pentru aceea si noi de acelasi dar impartasindu-ne, graim tie:
Bucura-te, raza a luminii celei neinserate si ganditoare;
Bucura-te, ca peste toate partile cele de sub cer esti luminator;
Bucura-te, luceafar prealuminos al zilei celei neinserate;
Bucura-te, ca si de la noi prin oarecare iconomie ai fost adus in alta parte;
Bucura-te, ca si acolo multa vreme razele ti-au stralucit;
Bucura-te, ca iarasi inapoi ai venit prin vrerea lui Dumnezeu;
Bucura-te, smirna totdeauna binemirositoare in Biserica lui Hristos;
Bucura-te, ca impartasesti de buna mireasma pe toti cei ce alearga la tine;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de nenumarate vindecari incapator;
Bucura-te, ca imparti indeajuns tuturor celor ce au trebuinta;
Bucura-te, ca Imparatului cerurilor a varsat peste tine slava si mare cuviinta;
Bucura-te, ca ne-ai indestulat si pe noi de darul tamaduirilor a tot felul de neputinte;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 12:
Dar luand de la Dumnezeu, intru tot laudate si mult-patimitorule mucenice, vindeci pe toti de tot felul de boli, nu numai trupesti, ci si sufletesti; iar acum, stand inaintea lui Hristos, Celui ce te-a intarit pe tine spre patimire, nu inceta mijlocindu-ne mantuire sufleteasca si noua celor ce cu dragoste si cu multa cucernicie serbam amintirea ta si cantam neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12:
Laudand, cantand si fericind chinurile tale cele cu multa durere, rabdarea cea pana in sfarsit, vitejia si barbatia cea nebiruita ce ai aratat in trupul cel ca de diamant, pe care Hristos puitorul de nevointa l-a preaslavit in cer si pe pamant, si noua nevrednicilor ni l-a daruit, sfinte mare mucenice Ioane, graim tie acestea:
Bucura-te, ca esti impreuna-locuitor si petrecator cu ostile ingeresti;
Bucura-te, ca esti dus si cu dragoste petrecut la locasurile cele ceresti de cetele mucenicesti;
Bucura-te, ca esti incununat cu marire de insasi mana Imparatului Hristos;
Bucura-te, ca Insusi Domnul te-a luat pe tine la repaosul cel vesnic dupa m ltele patimiri;
Bucura-te, ca ti-ai adunat comoara nejefuita in ceruri;
Bucura-te, ca ai agonisit plata multa acum intru stralucirile sfintilor;
Bucura-te, ca in incercari si nevoi esti noua tare ajutator;
Bucura-te, ca esti firbinte solitor bucuriei si slavei celei vesnice;
Bucura-te, ca esti izvor nedesertat de vindecari neputinciosilor;
Bucura-te, ca esti o curgere neincetata de mangaieri celor intristati;
Bucura-te, ca prin tine avem nadejde a fi scapati de toate relele intamplari vatamatoare si nefolositoare;
Bucura-te, ca prin tine asteptam a dobandi bunatatile cele de-a pururea fiitoare;
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, mult-patimitoare al lui Hristos, Sfinte si mare mucenice Ioane, primind aceasta umilinta rugaciune a noastra, ce se aduce tie acum din inima, ne izbaveste pe noi de toate vatamarile sufletesti si trupesti, de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de chinul cel vesnic, cu rugaciunile tale cele bine-primite de Dumnezeu, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, in locasurile sfintilor, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1 si condacul 1

Preotilor li se dau diplome?...

 Un scurtmetraj impresionant . Nici o descriere nu-şi are locul aici, filmul este destul de grăitor:

 http://ascorslatina.wordpress.com/2011/06/12/%E2%80%9Cin-numele-meu%E2%80%9D-%E2%80%93-un-foarte-frumos-film-de-scurt-metraj-despre-un-preot-si-un-copil/

Sa nu scapam nici o ocazie de a face binele

Fă binele ce-l poţi face!
 La un azil din Franţa, o femeie cu minţile rătăcite nu putea face mare lucru: de fapt, singurul lucru pe care se obişnuise să-l facă era să apere de muşte o  altă femeie, paralizată. Făcea, însă, tot ce putea!
L. Pasteur,  savantul căruia îi datorăm vaccinul antirabic, spunea că la capătul vieţii fiecare om ar trebui să poată zice cu tărie: am făcut tot ce-am putut!
Facem noi, oare, tot ce putem? Facem binele atunci când putem, sau amânăm, duşi de o ciudată inerţie ?Spunem o vorbă bună atunci când cel de lângă noi are nevoie de mângâiere? Ce folos ar avea să îi sărim în ajutor când nu mai are nevoie de ajutor? 

Îl miluim cu ceva pe fratele care ne cere in colţul străzii sau ne spunem în gând: lasă, că dau mâine sau lasă, că mai sunt şi alţii în drumul meu, o să-i dau următorului? Dacă facem acestea, înseamnă că nu avem milă faţă de făptura lui Dumnezeu, îi privim pe fraţi raportându-ne la noi: adică cât pot să dau, cui, în ce situaţie etc Această raţiune nu înseamnă miostivire.
Să  dea Domnul să putem să-i privim pe cei de lângă noi ca ceea ce sunt: nu instrumente, nu obiecte, ci CHIPUL lui Dumnezeu (mai ales dacă sunt creştini, botezaţi, purtând chipul lui Hristos), căci suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui.