,, Ce este omul ca-ti amintesti de el? Sau fiul omului ca-l cercetezi pe el?'' (Ps. 8)
miercuri, 29 iunie 2011
Cine va opri ploaia?
Ei, cine? Stim noi Cine;)
ps: dar ploaia e frumoasa si buna la timpul ei:) Cine vrea sa mearga prin ploaie? (cu umbrela sau fara, la alegerea calatorului) . Atunci, ce mai asteptam? Ploaia de vara e verzuie si miroase a trandafiri, a tei:)
Vară, vară, ieşi din cort
Vara miroase înnebunitor a caise, a pepene, a salata de roşii şi catraveţi,
Dar vara miroase şi a timp băltind, a călătorie, a cărţi citite de plăcere
Şi vara ar putea fi timpul leneviei dacă am avea vreo clipă de pierdut
Dar nu avem nici măcar un moment de stat cu ochii în soare, nici măcar unul
Şi totuşi am făcut din asta o meserie
Era un titlu ,,A trăi pentru a-ţi povesti viaţa’’ şi mie îmi vine acum să-l parafrazez:
A trăi pentru a ne risipi în lucruri
o, dulce risipire, amară îţi sunt rădăcinile
pătrate
marți, 28 iunie 2011
Schitul "Barbu Belu"
Biserica Schitului „Barbu Belu” din comuna Gostinari, judeţul Giurgiu, de la a cărei existenţă, se împlinesc anul acesta 191 de ani a fost construită în anul 1818 de către Barbu Belu. În faţa bisericii schitului din Gostinari nu ai cum să nu rămâi impresionat de construcţia, altă dată somptuoasă, aflată acum într-o avansată stare de degradare. Construcţia este astăzi o ruină, o ruină impunătoare prin stilul şi masivitatea ei. Cele trei turle, care odinioară făceau mândria acestui sfânt locaş, astăzi sunt acoperite doar de negura vremurilor grele care au trecut peste ele. Niciuna nu mai dispune de acoperiş care să protejeze interiorul bisericii. Ridicată în timpul fanarioţilor, nu a mai servit ca lăcaş de cult din anul 1857, odată cu construcţia actualei biserici a satului. Având, conform picturii de pe frontispiciu, hramul "Adormirea Maicii Domnului", sfântul locaş mai păstrează în interior câteva din picturile de odinioară.(...)
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin osteneala dumneavoastră, se va duce la bun sfârşit iniţiativa de a readuce bisericii Schitului „Barbu Bellu” strălucirea de altădată.
Cei care pot ajuta la restaurarea acestei vechi biserici reprezentative pentru istoria acestor ţinuturi, pot face o donaţie în contul deschis la BRD, Sucursala Giurgiu: RO60RZBR0000060010989607.
Părintele Ierom. Nicolae Matei, egumenul schitului „Barbu Bellu" poate fi contactat la telefonul:
0766 675 353.
Infprmatii preluate de pe site-ul Episcopiei Giurgiului:
http://www.episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Manastiri&page=barbubelu
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin osteneala dumneavoastră, se va duce la bun sfârşit iniţiativa de a readuce bisericii Schitului „Barbu Bellu” strălucirea de altădată.
Cei care pot ajuta la restaurarea acestei vechi biserici reprezentative pentru istoria acestor ţinuturi, pot face o donaţie în contul deschis la BRD, Sucursala Giurgiu: RO60RZBR0000060010989607.
Părintele Ierom. Nicolae Matei, egumenul schitului „Barbu Bellu" poate fi contactat la telefonul:
0766 675 353.
Infprmatii preluate de pe site-ul Episcopiei Giurgiului:
http://www.episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Manastiri&page=barbubelu
joi, 23 iunie 2011
Aducerea sfintelor moaste ale Sfantului Ioan cel Nou la Suceava (24 iunie)
Aducerea sfintelor moaste
de la Cetatea Alba la Suceava
Vestea minunilor ce se savarseau prin moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou se raspandise in toata Tara Moldovei al carei ocrotitor a fost socotit de atunci. Evlaviosul Domn Alexandru cel Bun (1400 - 1432), care cu intelepciune reusise sa obtina din partea Patriarhiei Ecumenice recunoasterea canonica a mitropolitului Moldovei, Iosif Musat, dorea ca aceasta implinire istorica si de mare importanta bisericeasca s-o pecetluiasca cu stramutarea sfintelor moaste ale Mucenicului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, unde isi fixase resedinta si noul ierarh.Astfel, in 1402 (dupa alti istorici in 1415), la numai doi ani de la urcarea sa in scaunul de domnie, voievodul moldovean a „adus si moastele Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou” la Suceava, bineinteles, la staruinta mitropolitului Iosif. O procesiune, avand in frunte pe Grigorie Tamblac, a insotit nepretuitul odor si a fost intampinata, dupa marturia cronicarilor, la „Poiana Vladicai”, langa Iasi, de alaiul domnesc al lui Alexandru cel Bun. Aceste slavite moaste au fost asezate apoi in catedrala mitropolitana din cetatea de scaun a Sucevei, azi, biserica Mirautilor. Aici ele au stat pana in timpul domnitorului Petru Schiopul, cand au fost mutate (24 iunie 1589) in noua catedrala mitropolitana din Suceava - cu hramul Sfantului Gheorghe - ctitorita intre anii 1514 - 1522, de domnitorii Bogdan III si fiul sau Stefanita.
Mai multe informatii aici:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
